Povestea unui catel orb!

Oare pentru ce am venit pe lume? Ca sa sufar atat de mult? Am fost un catel devotat si cu multa credinta fata de stapanii mei, dar daca acum sunt orb nu mai am chiar nici o sansa la viata? Am fost abandonat fara mila in mijlocul strazii, stateam speriat la orice mic zgomot deoarece imi era frica sa nu ma loveasca vreo masina, daca mergeam putin, imediat intalneam un obstacol de care ma loveam dar la un moment dat am auzit un glas duios si o mana care mi-a intins mancare, am fost asa fericit ca cineva are mila de mine. Dar nu a durat mult fericirea mea, doar cateva zile deoarece oamenii in negru (hingherii) care aduna cateii de pe strada si ii duc intr-un loc de unde nu mai pleaca niciodata ,majoritatea sunt omorati, m-au luat si pe mine din acel loc de strada unde ma bucuram ca cineva ma iubeste si are grija sa-mi dea mincare si apa.Am trait un adevarat cosmar acolo, urma curand sa fiu omorat, mai ales ca fiind orb pe nimeni nu interesa de mine, dar o minune s-a intamplat si azi 2 August 2010 am fost scos de acolo, sunt atat de fericit si astept cu nerabdare sa fiu luat de cei de la APAM care mi-au promis ca niciodata nu o sa mai ajung pe strada, acum stau provizoriu in balconul unei familii din Timisoara care sper sa nu se supere pe mine pana cand salvatorii mei pot veni sa ma ia.Va rog frumos sa ma ajutati am nevoie de multa ingrijire, castrare, vaccin si mai ales de o casa a mea unde sa fiu iubit si ingrijit asa orb cum sunt stiu sa iubesc cu adevarat.