De suparare nu mai vroia sa traiasca….

Un suflet nevinovat aruncat pe marginea soselei nationale, un suflet disperat care isi dorea moartea asa am putea incepe drama prin care am trecut azi.
Am pornit spre oras dupa cumparaturi, intr-o comuna in apropiere de Arad un catel mare statea intins pe marginea drumului nemiscat, ne-am oprit speriati crezand ca e lovit de o masina...ne-am apropiat de el si am observat
ca nu e ranit, doar foarte amarat, slab si cu o privire care spunea totul. Am inceput sa intrebam oamenii din jur daca stiu al cui e cainele?! Bineanteles ca nu era al nimanui din zona, ne-au spus ca sta acolo de 3 zile, nu ne-a venit sa credem cand am auzit asa ceva, de 3 zile!!! si nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l ridice macar de acolo si sa il puna intr-un loc mai ferit, trist si revoltator. L-am luat in brate si l-am pus in masina...se uita la noi si parca ne spunea lasati-am sa mor, numai vreau sa traiesc in lumea asta, nu mai vreau nimic. Credem ca, Vlad(asa ne-am gandit sa-l strigam) a fost aruncat in acel loc asteptand ca familia caruia i-a slujit o viata se va intoarce dupa el, iar cand si-a dat seama ca a fost aruncat ca un gunoi, isi dorea moartea si sa nu mai vada pe nimeni. Vlad e aici cu noi acum, cuvintele nu pot exprima ceea ce am simtit cand l-am vazut la noi in masina. Ne-au dat lacrimile si de fericire ca l-am salvat la timp, dar si de tristete gandindu-ne ce neom a putut abandona un caine pe marginea soselei?! Din nou va rugam sa fiti alaturi de noi si de Vlad,care are probleme la picioarele din spate, blana e intr-o stare groaznica si in plus e subnutrit, oricat de putin inseamna enorm pentru noi, mai ales ca va trebui cand se va face bine sa il ducem la castrare si vaccinul.Va multumim in numele acestui urias suparat pe viata.

BILLY si RENATA

Cum a fost salvat BILLY vedeti aici http://www.apam.ro/?x=arata&id_a=4 intre timp a primit si carucior, din pacate a trebuit sa-i fie amputate picioarele din spate.
Povestea RENATEI prietena actuala a lui BILLY o vedeti aici http://www.apam.ro/?x=noutati&id_nou=336
iar aici filmul de azi cu cei doi prieteni fericiti.

Povestea RITEI!!!

Probabil ca si noi animalele trebuie sa suferim ca mai apoi sa putem aprecia viata care urmeaza sa fie mai buna decat cea in care am venit pe lume la familii pentru care nu suntem decat niste obiecte neinsemnate pe care le arunca la gunoi atunci cand nu mai au nevoie de ele.Asa s-a intamplat si cu mine, m-am nascut acolo unde nimeni nu s-a bucurat decat atunci cand au scapat de mine dandu-ma unei familii ca sa pazesc propietatea lor. Am crezut ca viata mea va fi una frumoasa ca voi fi si eu in centrul atentiei cateodata, mai ales ca ascultam cu sfintenie orice mi se spunea, crezand ca fiind asa supusa si cuminte voi primi ca raspalata o mica mangaiere din partea celor pe care ma straduiam sa-i slujesc cu credinta si devotement.Dar anii au trecut, si am invatat ca locul meu este al unui caine de paza care primeste o bucata de paine uscata ca sa nu moara de foame si cateodata resturile care ramaneau de la masa lor in rest nu existam, nimeni nu ma intreba ce mai fac sau cum ma simt, daca sunt multumita cu viata mea, daca ma doare ceva.Asa s-a si intamplat ca nimeni nu a observat tumora care crestea si imi acoperea ochiul iar pe corp alte 2 tumori mai mici doar in momentul cand deja era enorma si aratam groaznic si-au pus intrebarea ce sa faca sa scape de mine, nu a trecut mult timp si au gasit solutia salvatoare sa ma abandoneze pe strada.Asa am ajuns sa stau ascunsa sub o masina sa nu ma vada cineva cum arat si sa ma omoare, noaptea mai ieseam pe furis si cautam ceva resturi de mincare. Intr-o zi cand credeam ca viata mea se va sfarsi, ca nimeni nu ma mai vroia, a aparut o masina si din ea a coborat o doamna tanara si frumoasa care m-a observat si a inceput sa ma cheme la ea, niciodata nu am mai auzit asa un glas duios care sa mi se adreseze mie, si recunosc ca mi-a fost tare frica sa merg la ea, dar spre fericirea mea ea a insitat si nu m-a lasat acolo, ma luat acasa la ea, m-a dus la operatie iar ma apoi mi-a gasit locul acesta minunat unde si-ar dori orice animalut sa ajunga.Aici la APAM am devenit vedeta, toata lumea ma intreaba cum ma simt ma alinta si primesc atatea bunatati ce nu am putut crede ca exista, la inceput nu raspundeam, stateam speriata intr-un colt si mancam pe furis bunatatile care mi le puneau in farfurie, dar vazand ca mereu sunt alintata si curata la ochi am prins curaj si am invatat sa dau din codita, sa latru si sa-mi spun si eu parerea si doleantele, nu mi-am putut imagina ca dupa atatea ani de suferinta sa pot acum trai asa fericita si iubita sa fiu o catelusa asa de importanta aici, de aceea va rog in numele meu si a celorlati prieteni ai mei de aici sa nu ne uitati, sa ajutati aceasta echipa de oameni care ne iubesc si ne fac viata frumoasa noua , care am fost cele mai oropsite animalute.