vineri, 24 decembrie 2010

Va doresc "SARBATORI FERICITE"!

miercuri, 15 decembrie 2010

WOLFINA, catelusa fara o ureche, este la noi

Am fost nevoiti sa o luam pe WOLFINA la noi, nu vream sa mai ajunga in strada, nu merita asta, a suferit cumplit in urma muscaturilor de la cap, jumatate din scalp i-a fost smuls de aceea merge greu refacerea ei. Acum a suferit a doua operatie deoarece din prima operatie nu i s-a putut reface scalpul in intregime, cautam in continare o familie care sa-i ofere o casa, iubire si siguranta de care are nevoie atat de mult desi suntem plini de animale, nu mai facem fata cu ingrijirea cu spatiul cu tot, nu am avut sufletul sa o lasam din nou pe strada,va pun poze cu ea, are atat de multa iubirede oferit si ce ma impresioneaza este cum sufera in tacere, precis are inca dureri, dar e asa fericita ca a ajuns la noi incat asta cred ca o ajuta sa treaca peste suferinta.

















duminică, 5 decembrie 2010

Va rog ajutati-ma sa nu ajung din nou pe strada!!!

Sunt o catelusa blanda si cuminte, abandonata cu mult timp in urma pe strada. Mereu am stat retrasa iar daca alti catei gaseau mancare eu nu mergeam sa mananc cu toate ca eram lihnita de foame. Evitam sa ma lupt pentru o bucatica de paine ca nu cumva sa atrag ura celorlati catei de strada, ca sa fiu tolerata si sa pot dormi linistita in ceva coltisor intunecat chiar daca stomacul meu era gol. Nu demult insa un domn caruia i-a fost mila de mine mi-a dat o bucatica de paine iar eu fiind foarte infometata nu am observat cum veneau spre mine ceilalti catei, nu am mai avut timp sa fug si am fost aspru pedepsita. Au tras de mine toti de unde au apucat, mi-au rupt si o ureche iar acum fiind si urata nimeni nu o sa ma mai vrea. Acel domn care mi-a dat bucatica de paine, impreuna cu sotia lui, au reusit sa ma scoata din coltii celorlati desi eram deja inconstienta. Cand m-am trezit eram in casa acelei familii care mi-a explicat cu durere in suflet ca nu au cum sa ma pastreze deoarece stau intr-un apartament mic de bloc si mai au inca 5 animalute salvate din situatii cumplite.

Va rog din suflet povestiti despre mine peste tot unde reusiti, poate imi gasiti un locusor, oricat de mic numai sa fiu in siguranta! Ma inteleg cu pisicile, cu alti catei, promit sa nu fac nici o problema, dar zilele mele sunt numarate in aceasta casa. Nu sunt nici macar sterilizata, nici vaccinata si voi merge inapoi pe strada unde multi catei mai puternici ma vor dobori. Va rog din tot sufletul meu de catel sa ma ajutati sa nu mai trec prin acele chinuri si spaime de pe strada! Va rog salvati-ma de la o pieire lenta si dureroasa.




duminică, 14 noiembrie 2010

Ne bucuram de o toamna lunga si frumoasa

In asteptarea iernii care speram sa vina cat mai tarziu,reusim sa ne bucuram de o toamna lunga si frumoasa, vedeti in film o parte din animalutele noastre.

luni, 1 noiembrie 2010

Avem nevoie de L-asparaginaza 5000 CDU

TANUTU este un motan bolnav de  cancer-limfom malign, viata lui depinde de acest medicamet L-asparaginaza 5000 CDU care este foarte costisitor, va rugam ajutati-ne sa il salvam pe TANUTU!!!!

joi, 28 octombrie 2010

un film recent cu LEON

Asa suna apelul pentru LEON!
Dragul nostru catel orb, ajuns acum doua zile la noi, pe care l-am numit Leon, nu este deloc bine. Azi la clinica diagnosticul a cazut fulgerator asupra noastra: pe langa faptul ca sansele de a-si recupera vederea sunt nule (ambii ochi fiind grav afectati) are si tumoră Sticker (o forma aparte de cancer care se trateaza prin chimioterapie) si ca si cum nu ar fi destul, sufletetul acesta nevinovat are si o micoza urata pe tot corpul, inclusiv in urechi. Leon este un baiat puternic care isi doreste sa traiasca si sa aibe o viata frumoasa chiar daca nu va mai vedea niciodata. Simte, aude si are multa iubire de oferit! Va rugam ajutati-ne sa il salvam pe Leon! Tratamentul lui (sau mai bine zis tratamentele) este costisitor, insa cu ajutorul dvs vom duce aceasta lupta pana la capat. Leon va multumeste din suflet!
Si acum asa arata LEON:

marți, 19 octombrie 2010

Un final fericit

Asta pot sa spun despre VLAD care acum e la casuta lui in Austria, multumita lui Ingrid care de cum l-a vazut la noi sa indragostit de el si a hotarat ca trebuie sa fie copilul lor.MULTUMIM Ingrid si familiei ei care au salvat un sufletel din Romania!!!

miercuri, 22 septembrie 2010

De suparare nu mai vroia sa traiasca….

Un suflet nevinovat aruncat pe marginea soselei nationale, un suflet disperat care isi dorea moartea asa am putea incepe drama prin care am trecut azi.
Am pornit spre oras dupa cumparaturi, intr-o comuna in apropiere de Arad un catel mare statea intins pe marginea drumului nemiscat, ne-am oprit speriati crezand ca e lovit de o masina...ne-am apropiat de el si am observat
ca nu e ranit, doar foarte amarat, slab si cu o privire care spunea totul. Am inceput sa intrebam oamenii din jur daca stiu al cui e cainele?! Bineanteles ca nu era al nimanui din zona, ne-au spus ca sta acolo de 3 zile, nu ne-a venit sa credem cand am auzit asa ceva, de 3 zile!!! si nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l ridice macar de acolo si sa il puna intr-un loc mai ferit, trist si revoltator. L-am luat in brate si l-am pus in masina...se uita la noi si parca ne spunea lasati-am sa mor, numai vreau sa traiesc in lumea asta, nu mai vreau nimic. Credem ca, Vlad(asa ne-am gandit sa-l strigam) a fost aruncat in acel loc asteptand ca familia caruia i-a slujit o viata se va intoarce dupa el, iar cand si-a dat seama ca a fost aruncat ca un gunoi, isi dorea moartea si sa nu mai vada pe nimeni. Vlad e aici cu noi acum, cuvintele nu pot exprima ceea ce am simtit cand l-am vazut la noi in masina. Ne-au dat lacrimile si de fericire ca l-am salvat la timp, dar si de tristete gandindu-ne ce neom a putut abandona un caine pe marginea soselei?! Din nou va rugam sa fiti alaturi de noi si de Vlad,care are probleme la picioarele din spate, blana e intr-o stare groaznica si in plus e subnutrit, oricat de putin inseamna enorm pentru noi, mai ales ca va trebui cand se va face bine sa il ducem la castrare si vaccinul.Va multumim in numele acestui urias suparat pe viata.

marți, 14 septembrie 2010

BILLY si RENATA

Cum a fost salvat BILLY vedeti aici http://www.apam.ro/?x=arata&id_a=4 intre timp a primit si carucior, din pacate a trebuit sa-i fie amputate picioarele din spate.
Povestea RENATEI prietena actuala a lui BILLY o vedeti aici http://www.apam.ro/?x=noutati&id_nou=336
iar aici filmul de azi cu cei doi prieteni fericiti.

joi, 9 septembrie 2010

Povestea RITEI!!!

Probabil ca si noi animalele trebuie sa suferim ca mai apoi sa putem aprecia viata care urmeaza sa fie mai buna decat cea in care am venit pe lume la familii pentru care nu suntem decat niste obiecte neinsemnate pe care le arunca la gunoi atunci cand nu mai au nevoie de ele.Asa s-a intamplat si cu mine, m-am nascut acolo unde nimeni nu s-a bucurat decat atunci cand au scapat de mine dandu-ma unei familii ca sa pazesc propietatea lor. Am crezut ca viata mea va fi una frumoasa ca voi fi si eu in centrul atentiei cateodata, mai ales ca ascultam cu sfintenie orice mi se spunea, crezand ca fiind asa supusa si cuminte voi primi ca raspalata o mica mangaiere din partea celor pe care ma straduiam sa-i slujesc cu credinta si devotement.Dar anii au trecut, si am invatat ca locul meu este al unui caine de paza care primeste o bucata de paine uscata ca sa nu moara de foame si cateodata resturile care ramaneau de la masa lor in rest nu existam, nimeni nu ma intreba ce mai fac sau cum ma simt, daca sunt multumita cu viata mea, daca ma doare ceva.Asa s-a si intamplat ca nimeni nu a observat tumora care crestea si imi acoperea ochiul iar pe corp alte 2 tumori mai mici doar in momentul cand deja era enorma si aratam groaznic si-au pus intrebarea ce sa faca sa scape de mine, nu a trecut mult timp si au gasit solutia salvatoare sa ma abandoneze pe strada.Asa am ajuns sa stau ascunsa sub o masina sa nu ma vada cineva cum arat si sa ma omoare, noaptea mai ieseam pe furis si cautam ceva resturi de mincare. Intr-o zi cand credeam ca viata mea se va sfarsi, ca nimeni nu ma mai vroia, a aparut o masina si din ea a coborat o doamna tanara si frumoasa care m-a observat si a inceput sa ma cheme la ea, niciodata nu am mai auzit asa un glas duios care sa mi se adreseze mie, si recunosc ca mi-a fost tare frica sa merg la ea, dar spre fericirea mea ea a insitat si nu m-a lasat acolo, ma luat acasa la ea, m-a dus la operatie iar ma apoi mi-a gasit locul acesta minunat unde si-ar dori orice animalut sa ajunga.Aici la APAM am devenit vedeta, toata lumea ma intreaba cum ma simt ma alinta si primesc atatea bunatati ce nu am putut crede ca exista, la inceput nu raspundeam, stateam speriata intr-un colt si mancam pe furis bunatatile care mi le puneau in farfurie, dar vazand ca mereu sunt alintata si curata la ochi am prins curaj si am invatat sa dau din codita, sa latru si sa-mi spun si eu parerea si doleantele, nu mi-am putut imagina ca dupa atatea ani de suferinta sa pot acum trai asa fericita si iubita sa fiu o catelusa asa de importanta aici, de aceea va rog in numele meu si a celorlati prieteni ai mei de aici sa nu ne uitati, sa ajutati aceasta echipa de oameni care ne iubesc si ne fac viata frumoasa noua , care am fost cele mai oropsite animalute.


















luni, 30 august 2010

Catei abandonati

Din fericire ei au fost salvati,dar altii mor de foame,batuti si chinuiti si nimeni nu stie ca au existat vreodata,









duminică, 22 august 2010

Sa-l ajutam pe domnul Lazar!

Domnul Lazar, un mare iubitor de animale, are nevoie de ajutor. Zilnic ingrijeste catei abandonati si hraneste zeci de catei din incintele unor intreprinderi din zona Giulesti. In urma cu cateva zile au fost aruncati 8 puiuti intr-o curte unde dansul mai are adapostite animale si pentru care plateste lunar o suma de bani. Din pacate toti erau bolnavi de babesioza si a mers cu ei la medic. Trei dintre ei nu au supravietuit. Ceilalti cinci bursuci ramasi sunt intr-o stare foarte proasta iar dansul ii duce zilnic la cabinet pentru tratament. Ieri li s-a facut la toti cinci si trasfuzie de sange. Pana acum costul tratamentului, cu toate reducerile, s-a ridicat la 500 ron iar
pensia dumnealui este de aproximativ aceeasi valoare. Cu toate ca este depasit din punct de vedere financiar nu abandoneaza lupta pentru viata micutilor. Trebuie sa mearga in continuare zilnic la cabinet pentru tratament insa nu mai are mijloace financiare. Haideti sa-i dam o mana de ajutor sa salveze micutii pentru care ulterior va incerca sa gaseasca familii! Puteti dona orice suma pentru cei cinci micuti atat direct la cabinetul Happy Pet Clinic din strada Ion Neculce nr. 67, sector 1, Bucuresti sau puteti lua legatura cu dansul prin
intermediul Doinitei la nr. de telefon: 0756.257.682. sau e-mail
doinita_cat@yahoo.com
 Orice ajutor financiar sau care consta in bobite/conserve pentru catei este mai mult decat binevenit! In filmulet cei cinci puiuti.

joi, 5 august 2010

Povestea unui catel orb!

Oare pentru ce am venit pe lume? Ca sa sufar atat de mult? Am fost un catel devotat si cu multa credinta fata de stapanii mei, dar daca acum sunt orb nu mai am chiar nici o sansa la viata? Am fost abandonat fara mila in mijlocul strazii, stateam speriat la orice mic zgomot deoarece imi era frica sa nu ma loveasca vreo masina, daca mergeam putin, imediat intalneam un obstacol de care ma loveam dar la un moment dat am auzit un glas duios si o mana care mi-a intins mancare, am fost asa fericit ca cineva are mila de mine. Dar nu a durat mult fericirea mea, doar cateva zile deoarece oamenii in negru (hingherii) care aduna cateii de pe strada si ii duc intr-un loc de unde nu mai pleaca niciodata ,majoritatea sunt omorati, m-au luat si pe mine din acel loc de strada unde ma bucuram ca cineva ma iubeste si are grija sa-mi dea mincare si apa.Am trait un adevarat cosmar acolo, urma curand sa fiu omorat, mai ales ca fiind orb pe nimeni nu interesa de mine, dar o minune s-a intamplat si azi 2 August 2010 am fost scos de acolo, sunt atat de fericit si astept cu nerabdare sa fiu luat de cei de la APAM care mi-au promis ca niciodata nu o sa mai ajung pe strada, acum stau provizoriu in balconul unei familii din Timisoara care sper sa nu se supere pe mine pana cand salvatorii mei pot veni sa ma ia.Va rog frumos sa ma ajutati am nevoie de multa ingrijire, castrare, vaccin si mai ales de o casa a mea unde sa fiu iubit si ingrijit asa orb cum sunt stiu sa iubesc cu adevarat.