vineri, 29 iulie 2011

APAM cu Pompierii voluntari din Lipova au salvat o pisica!

O zi ca oricare alta plina de apeluri pe care incercam sa la rezolvam in limita posibilitatilor a devenit dintr-o data foarte plina, cineva ne ruga sa mergem in Lipova intr-un orasel din apropierea noastra deoarece acolo zace de 5 zile o pisica la piciorul unui pod foarte inalt inconjurata de apele involburate ale Muresului. Am ajuns acolo de urgenta si vazand situatia ne-a apucat o deznadejde greu de descris, pisicuta mieuna se uita disperata la noi si ne implora sa nu o lasam acolo, ne era imposibil sa o putem lua noi de acolo si am inceput sa cerem ajutor in toate partile dar mereu ne loveam de raspunsuri negative la un moment dat am facut apel la POMPIERI prin nr de urgenta 112 si marea ne-a fost mirarea cand am vazut ca imediat n-i s-a raspuns pozitiv si in scurt timp au sosit o multime de voluntari de la grupul de POMPIERI din LIPOVA, nu cred ca a durat mai mult de 30 de minute si pisicuta ne-a fost adusa sus pe pod de acesti bravi tineri care au dat dovada de o adevarata munca profesionista si caritabila cuvintele nu pot descrie multumirile si felicitarile pe care le transmitem inca odata.Lasam pozele si filmul sa va convinga.
Echipa APAM

miercuri, 20 iulie 2011

Durere…disperare si o lupta crunta pentru viata!

Este doar un copil. Un copil care n-a avut niciodata copilarie, niciodata stomacul plin, n-a stiut niciodata ce inseamna bucuria, un copil care a deschis ochii pe langa o sosea intens circulata, intre masini, camioane, tiruri circuland in viteza, un copil care si-a vazut fratii murind rand pe rand si apoi mama sub rotile necrutatoare.
A incercat sa supravietuiasca singura desi nu stia cum insa a ajuns si ea sub rotile unei masini. Ramanand cu trupul sfaramat in mijlocul drumului si urland de durere angajatii unei benzinarii, mirati ca inca traieste, au dus-o in spate sub un utilaj…sa moara “linistita” si …sa nu le strice peisajul. Trei zile a zacut acolo singura, fara apa, fara mancare, fara sa se poata misca si urland de durere dar … ea nu a vrut sa moara…a vrut sa traiasca! A refuzat sa moara si a luptat cu ea, cu corpul ei care ceda, singura, in durere…asteptand...sperand!
N-a asteptat in zadar cum asteapta multe animale din Romania. A luptat, a sperat si ruga i-a fost ascultata … i s-a dat o sansa la viata …a ajuns intr-o clinica veterinara, i s-au facut investigatii/radiografii iar verdictul a fost crunt: ruptura de diafragma, hernie si ambele picioare din spate fracturate in mai multe locuri.  
Nici macar la aflarea diagnosticului nu s-a dat batuta! A implorat cu privirea…a promis ca va lupta in continuare…a “spus” ca vrea sa traiasca! A fost operata de urgenta pentru ruptura de diafragma care o impiedica sa poata respira si si-a demonstrat inca o data dorinta de a trai. A fost o operatie extrem de dificila pe care a suportat-o cu stoicism si din care a iesit…in viata! Privirea ei dupa operatie spunea parca “Vezi? Vreau sa traiesc, suport orice, ajutati-ma!”
Nu…chinul nu s-a terminat…ea stie si nu vrea sa renunte! Mai trebuie sa suporte o interventie chirurgicala pentru o hernie cu complicatii la vezica urinara si abia apoi va trebui sa suporte mai multe interventii complicate pentru fracturile picioarelor.
Chinul prin care a trecut acest suflet pana acum este groazninc, chinul pe care trebuie sa-l suporte de acum inainte acest suflet, operatiile la care trebuie sa fie supusa si recuperarea….sunt crunte… insa…vrea sa traiasca, lupta cu toate puterile pentru asta iar noi, uitandu-ne in ochii ei, i-am promis ca vom face tot este omeneste posibil pentru ea!
Am numit-o ALINA …viata ei depinde enorm, din pacate, de orice “penny”. Are nevoie de multe interventii chirurgicale, de mult tratament, iar noi facem cu greu fata tuturor cheltuielilor.  
Din nou apelam la dvs., prietenii nostri, prietenii necuvantatoarelor din grija noastra…ajutati-ne sa ajutam acest suflet! Avem atat de multe animale in grija, fiecare cu nevoile sale, incat va rugam si acum sa ne ajutati s-o ajutam si pe ALINA, sa ne ajutati sa-i oferim sansa la viata pe care o implora si pe care o merita!
Va multumim! 









sâmbătă, 2 iulie 2011

Animalele nimanui

Aceste animalute abandonate,oropsite putem sa spunem ca sunt ale nimanui dar totusi eu zic ca sunt ale noastre pentru ca s-au nascut in aceasta tara, pe aceasta planeta la fel ca noi......diferenta este ca noi ne pretindem superiori cu gandire cu mult creier.......iar ele sau nascut sa cerseasca dreptul la viata pe o planeta care nu este a noastra dar pe care ne-am facut stapani distrugand ce nu a fost creat de noi: natura,animale..tot, indirect ne vom distruge pe noi, incet incet totul se intoarce ca un bumerang asupra noastra dar nu vedem, continuam ca doar noua nu ni se poate inatampla nimic, oare de ce atata ignoranta?
Am mers in aceste zile sa duc o nepoata la tara....pe campuri erau caini flamanzi, speriati aveau burtile supte ma cuprins din nou neputinta si disperarea am ajuns acasa cu sufletul impovarat de a fi lasat acolo in urma mea atata durere..dar aici ma asteptau cele salvate de noi nu imi puteam permite sa mai aduc altele pentru ca nu facem fata situatiei, spatiului....