joi, 9 septembrie 2010
Povestea RITEI!!!
Probabil ca si noi animalele trebuie sa suferim ca mai apoi sa putem aprecia viata care urmeaza sa fie mai buna decat cea in care am venit pe lume la familii pentru care nu suntem decat niste obiecte neinsemnate pe care le arunca la gunoi atunci cand nu mai au nevoie de ele.Asa s-a intamplat si cu mine, m-am nascut acolo unde nimeni nu s-a bucurat decat atunci cand au scapat de mine dandu-ma unei familii ca sa pazesc propietatea lor. Am crezut ca viata mea va fi una frumoasa ca voi fi si eu in centrul atentiei cateodata, mai ales ca ascultam cu sfintenie orice mi se spunea, crezand ca fiind asa supusa si cuminte voi primi ca raspalata o mica mangaiere din partea celor pe care ma straduiam sa-i slujesc cu credinta si devotement.Dar anii au trecut, si am invatat ca locul meu este al unui caine de paza care primeste o bucata de paine uscata ca sa nu moara de foame si cateodata resturile care ramaneau de la masa lor in rest nu existam, nimeni nu ma intreba ce mai fac sau cum ma simt, daca sunt multumita cu viata mea, daca ma doare ceva.Asa s-a si intamplat ca nimeni nu a observat tumora care crestea si imi acoperea ochiul iar pe corp alte 2 tumori mai mici doar in momentul cand deja era enorma si aratam groaznic si-au pus intrebarea ce sa faca sa scape de mine, nu a trecut mult timp si au gasit solutia salvatoare sa ma abandoneze pe strada.Asa am ajuns sa stau ascunsa sub o masina sa nu ma vada cineva cum arat si sa ma omoare, noaptea mai ieseam pe furis si cautam ceva resturi de mincare. Intr-o zi cand credeam ca viata mea se va sfarsi, ca nimeni nu ma mai vroia, a aparut o masina si din ea a coborat o doamna tanara si frumoasa care m-a observat si a inceput sa ma cheme la ea, niciodata nu am mai auzit asa un glas duios care sa mi se adreseze mie, si recunosc ca mi-a fost tare frica sa merg la ea, dar spre fericirea mea ea a insitat si nu m-a lasat acolo, ma luat acasa la ea, m-a dus la operatie iar ma apoi mi-a gasit locul acesta minunat unde si-ar dori orice animalut sa ajunga.Aici la APAM am devenit vedeta, toata lumea ma intreaba cum ma simt ma alinta si primesc atatea bunatati ce nu am putut crede ca exista, la inceput nu raspundeam, stateam speriata intr-un colt si mancam pe furis bunatatile care mi le puneau in farfurie, dar vazand ca mereu sunt alintata si curata la ochi am prins curaj si am invatat sa dau din codita, sa latru si sa-mi spun si eu parerea si doleantele, nu mi-am putut imagina ca dupa atatea ani de suferinta sa pot acum trai asa fericita si iubita sa fiu o catelusa asa de importanta aici, de aceea va rog in numele meu si a celorlati prieteni ai mei de aici sa nu ne uitati, sa ajutati aceasta echipa de oameni care ne iubesc si ne fac viata frumoasa noua , care am fost cele mai oropsite animalute.
luni, 30 august 2010
Catei abandonati
Din fericire ei au fost salvati,dar altii mor de foame,batuti si chinuiti si nimeni nu stie ca au existat vreodata,
duminică, 22 august 2010
Sa-l ajutam pe domnul Lazar!
Domnul Lazar, un mare iubitor de animale, are nevoie de ajutor. Zilnic ingrijeste catei abandonati si hraneste zeci de catei din incintele unor intreprinderi din zona Giulesti. In urma cu cateva zile au fost aruncati 8 puiuti intr-o curte unde dansul mai are adapostite animale si pentru care plateste lunar o suma de bani. Din pacate toti erau bolnavi de babesioza si a mers cu ei la medic. Trei dintre ei nu au supravietuit. Ceilalti cinci bursuci ramasi sunt intr-o stare foarte proasta iar dansul ii duce zilnic la cabinet pentru tratament. Ieri li s-a facut la toti cinci si trasfuzie de sange. Pana acum costul tratamentului, cu toate reducerile, s-a ridicat la 500 ron iar
pensia dumnealui este de aproximativ aceeasi valoare. Cu toate ca este depasit din punct de vedere financiar nu abandoneaza lupta pentru viata micutilor. Trebuie sa mearga in continuare zilnic la cabinet pentru tratament insa nu mai are mijloace financiare. Haideti sa-i dam o mana de ajutor sa salveze micutii pentru care ulterior va incerca sa gaseasca familii! Puteti dona orice suma pentru cei cinci micuti atat direct la cabinetul Happy Pet Clinic din strada Ion Neculce nr. 67, sector 1, Bucuresti sau puteti lua legatura cu dansul prin
intermediul Doinitei la nr. de telefon: 0756.257.682. sau e-mail
doinita_cat@yahoo.com
Orice ajutor financiar sau care consta in bobite/conserve pentru catei este mai mult decat binevenit! In filmulet cei cinci puiuti.
pensia dumnealui este de aproximativ aceeasi valoare. Cu toate ca este depasit din punct de vedere financiar nu abandoneaza lupta pentru viata micutilor. Trebuie sa mearga in continuare zilnic la cabinet pentru tratament insa nu mai are mijloace financiare. Haideti sa-i dam o mana de ajutor sa salveze micutii pentru care ulterior va incerca sa gaseasca familii! Puteti dona orice suma pentru cei cinci micuti atat direct la cabinetul Happy Pet Clinic din strada Ion Neculce nr. 67, sector 1, Bucuresti sau puteti lua legatura cu dansul prin
intermediul Doinitei la nr. de telefon: 0756.257.682. sau e-mail
doinita_cat@yahoo.com
Orice ajutor financiar sau care consta in bobite/conserve pentru catei este mai mult decat binevenit! In filmulet cei cinci puiuti.
joi, 5 august 2010
Povestea unui catel orb!
Oare pentru ce am venit pe lume? Ca sa sufar atat de mult? Am fost un catel devotat si cu multa credinta fata de stapanii mei, dar daca acum sunt orb nu mai am chiar nici o sansa la viata? Am fost abandonat fara mila in mijlocul strazii, stateam speriat la orice mic zgomot deoarece imi era frica sa nu ma loveasca vreo masina, daca mergeam putin, imediat intalneam un obstacol de care ma loveam dar la un moment dat am auzit un glas duios si o mana care mi-a intins mancare, am fost asa fericit ca cineva are mila de mine. Dar nu a durat mult fericirea mea, doar cateva zile deoarece oamenii in negru (hingherii) care aduna cateii de pe strada si ii duc intr-un loc de unde nu mai pleaca niciodata ,majoritatea sunt omorati, m-au luat si pe mine din acel loc de strada unde ma bucuram ca cineva ma iubeste si are grija sa-mi dea mincare si apa.Am trait un adevarat cosmar acolo, urma curand sa fiu omorat, mai ales ca fiind orb pe nimeni nu interesa de mine, dar o minune s-a intamplat si azi 2 August 2010 am fost scos de acolo, sunt atat de fericit si astept cu nerabdare sa fiu luat de cei de la APAM care mi-au promis ca niciodata nu o sa mai ajung pe strada, acum stau provizoriu in balconul unei familii din Timisoara care sper sa nu se supere pe mine pana cand salvatorii mei pot veni sa ma ia.Va rog frumos sa ma ajutati am nevoie de multa ingrijire, castrare, vaccin si mai ales de o casa a mea unde sa fiu iubit si ingrijit asa orb cum sunt stiu sa iubesc cu adevarat.
miercuri, 28 iulie 2010
POZE updatate acum in iulie 2010!
Va pun poze noi cu cateva din animalutele noastre,deasupra pe poza incerc sa dau linkul cu povestea si pozele de atunci cand au fost salvate.
http://www.apam.ro/index.php?x=noutati&id_nou=28
http://www.apam.ro/index.php?x=noutati&id_nou=418
http://www.apam.ro/index.php?x=noutati&id_nou=28
http://www.apam.ro/index.php?x=noutati&id_nou=418
puii maronicai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)