aceasta mititica ii iubeste din inima
o mamica cu fetita ei fericita ca preluam cateii
in masina
Ce bine ca am ajuns acasa!
Viata noastra se complica pe zi ce trece mai mult si mai mult,ne suna telefoanele,primim emailuri peste emailuri,ne cauta multa lume disperata care spera sa gaseasca in noi un sprijin,in salvarea cateilor si pisicutelor abandonate,in plus noi nu mai putem iesi afara ca dam peste catei abandonati pe dealuri,pe camp,pe sosele,peste tot.In multe din telefoane suntem certati ca nu putem lua animalele,incercam sa explicam ca am dori sa salvam si sa aducem la noi,toate animalele aflate in pericol si abandonate peste tot,fiecare caz este prezentat cu durere si ca fiind urgent,intelegem si suferim alaturi de cei care sunt la fel ca noi ,neputinciosi in a face mai mult decat au posibilitatea,dar nu intelegem cum de ani de zile facem apeluri disperate sa gasim un sponsor,sa primim hrana pentru animale,am ajuns sa avem nevoie lunar de 950 kg hrana uscata,de multe ori ajungem la disperare vazand cum merg pe zi peste 30 kg de hrana,si nimeni nu ne vine in ajutor cu aceasta grava problema,ca sa nu mai spun ce munca titanica trebuie sa facem,ca sa ingrijim 90 de animalute,care au nevoie de curatenie,mancare,o mangaiere,medicamente etc.
Si acum despre catelusii din poveste.Am primit acum o luna un apel disperat,ca o catelusa abandonata recent,a nascut sub bordura unui garaj,din cartierul Vlaicu din Arad,in prima faza nu stiam cum sa facem,asa ca am solicitat ajutorul unei persoane ca sa ducem catelusa cu pui la o pensiune,deoarece la noi ne era imposibil sa o luam.Nu s-a reusit capturarea catelusei,deoarece era speriata,se simtea incoltita,si era un mare pericol sa fuga,si in disperarea ei sa fie lovita de ceva masina.Asa ca au inceput zile si nopti in care ne gandeam,oare cum rezista cateii?daca nu i-a omorat cineva,si multe alte intrebari,la care aveam norocul sa primim raspunsul de la o doamna,care impreuna cu fiica ei de 8 ani,mergeau si ii duceau hrana catelusei mama,dar nu aveau posibilitatea sa faca mai mult decat atat.Asa ca ieri mergan la Arad,am zis sa vad ce fac cateii?inca nu aveam posibilitatea sa-i luam,nu aveam gata tarcul pentru ei,si speram sa mai treaca 2 saptamani,ca sa fie capabili sa reziste fara laptele matern.Dar cand am vazut,in ce pericol stateau,deja incepusera sa iasa afara,sa umble fara sa stie ce pericole mari ii pandeau la tot pasul,oameni rai,masini,alti caini etc.catelusa mama plecata in cautarea hranei ,am hotarat pe loc,ca trebuie sa-i luam,altfel nu se putea.Incepuse si ploaia,iar noi plin de marfa in masina,nepregatiti pentru preluarea cateilor,am intrat in disperare,dar in final am reusit sa ajungem acasa,unde la fel nu aveam unde sa-i mai punem.Am facut repede un loc provizoriu,printre cateii din terasa,ceea ce este cumplit de greu,deoarece acum in loc de 4 avem 9,intr-un spatiu care nu permite acest lucru.Catelusa am lasat-o in grija doamnei,caruia i-am dat o zgarda ,lesa si ceva mancarica speciala,ca sa reusim sa o preluam pentru a fi sterilizata,si poate printr-o minune sa-i gasim si ei o casuta.Fac un apel la voi,care ne urmariti activitatea,sa ne faceti cunoscuti ,sa dati povestile noastre mai departe,poate asa vom reusi sa gasim oameni care isi pot permite sa ne sustina,sa gasim voluntari care incepand din luna ianuarie a anului viitor si pana in luna Mai,pot aduna fise pentru redirectionarea celor 2%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu