Cu ce am gresit oare?

Ma numesc Linda am cam 3 anisori (poate nici atat),sunt de talie mica si am fost abandonata in gradina unei gradinite de copii in vara anului trecut iar cand a inceput gradinita ,am inceput sa simt ce inseamna sa fiu hranita si bagata in seama dar ranile adanc insemnate in sufletul meu nu ma lasau sa ma bucur de atentia care mi se acorda zi de zi desi doua educatoare de aici imi vorbeau zilnic si-mi intindeau cu blandete mana nu puteam sa ma apropii la mai putin de doi metri de ele si asta o faceam cu codita intre picioare .Ce sa fac ...frica era prea mare fata de tot ceea ce se misca in doar doua picioare-oamenii!Lunile au trecut si le auzeam vorbind de mine cu mandrie ,pana si ingrijitoarea era multumita ca are cine o intampina dimineata cand era intuneric si ajungea ea aici ...ei dar uite ca a venit primavara si gradina –locul unde eu ma simteam in siguranta si in largul meu – a fost sapata si semanata de catre ingrijitoare si familia ei si brusc fara sa-mi dau seama de ce sau fara sa li se spuna celor doua educatoare care ma iubeau despre asta am fost scoasa cu cruzime in strada unde am tremurat de frica am fost incoltita de alti caini pe perioada unui week-end pana lunea cand una dintre educatoare auzindu-ma plangand la poarta a venit si m-a lasat in curte!Gresala fatala !Dar nici eu nici ea nu stia asta !Doar ce incepeam sa prind incredere in oameni cand am fost dezamagita din nou si vaaai cat de crud pentru ca din nou la sfarsitul urmatoarei saptamani cand am ramas iar doar cu familia ingrijitoarei care venise la gradina ,nu numai ca am fost scoasa din nou in strada dar de data asta am primit si o lovitura puternica care mi-a rupt piciorul din stanga spate ,vai ce durere ,vai si cainii masculi de pe strada abia ma asteptau ,of cata suferinta ...
Insa din nou cand am vazut cele doua educatoare parca durerea mi-a trecut putin si desi foarte ranita am cedat si m-am lasat ademenita si adapostita intr-un cotet de porci ,unde aveam un locsor al meu si unde imi puteam odihni piciorul rupt si umflat .In fiecare zi prietenele mele cele mai bune ma ingrijeau dar din pacate doar de la distanta fiindca de frica si durere nu le lasam sa ma atinga ,dar azi –azi ce bine a fost am reusit sa-mi inving teama si sa simt prima mangaiere aplicata cu toata caldura pe fruntea mea si pe botic si am lins pentru prima data mana care m-a mangaiat si care m-a hranit si m-a ocrotit de atatea ori...dar parca de ciuda din nou ingrijitoarea cea rea m-a scos afara cu un par in mana .
De data aceasta prietena mea educatoarea a hotarat ca indiferent daca eu o musc sau nu trebuie sa ma ia in brate si fiindca lacrimile ei imi udau blanita am stat si am asteptat nemiscata sa ma ia in brate si nu stiu de ce cand m-am simtit incalzita de bratele ocrotitoare mi-am dat seama ce pierdusem pana acum si in acel moment codita mea a luat-o razna si se invartea de bucurie ca o elice .Acum stiu ca voi fi ocrotita ,fiindca prietena mea a luat altfel de masuri vorbind la telefon cu o doamna buna care iubeste cainii si stiu ,sunt convinsa ca o familie iubitoare ma va primi cu bratele deschise si va continua sa ma invete sa iubesc si sa ma faca sa ma simt iubita asa cum nu am fost pana acum ,dar ma intreb cat voi mai astepta de acum incolo sa se intample minunea?Si inca ceva oare cu ce am gresit de atata lume ma izgoneste?Stiu ca prietena mea m-ar fi luat la ea ,dar sta la garsoniera si mai are un catel ..il cunosc ,ne-am intalnit in vremurile bune pe-aici pe la gradi ...of sper sa stau si eu undeva linistita ...candva...nu mai vreau bataie ...de aceea va astept...adoptati-ma ...vreau sa iubesc...