ROXANA MEA!

Nu demult am trecut prin clipe grele,sufletesti.A trebuit sa ma despart de ROXANA,catelusa pe care am luat-o acum 7 ani,impreuna cu 2 frati ,se nascuse in strada,mama ei fiind o catelusa necajita,neingrijita,abandonata si timorata de o femeie fara suflet.Am reusit sa o dam si pe ea in adoptie la o familie la care este si in ziua de azi,care a sterilizat-o si o ingrijesc cu multa dragoste.Asa ca ROXANA a ajuns sa fie febletea mea,o duceam cu mine peste tot,pe fratii ei am resuit sa-i dau in adoptie,dar ea a ramas la noi.A venit si ziua cand o familie care locuieste la granita cu Evetia,s-a indragostit de ea.A trebuit sa-mi inving egoismul,si sa o las sa mearga,acolo unde stiam ca va fi ingrijita,iubita si in centrul atentiei.Nu va pot descrie cu cata durere am plecat de langa ea,lasand-o cu acei care aveau sa o duca la noua ei casa.Ochii ei ma urmareau tristi,nu-i venea sa creada ca plec si pe ea o las acolo.Am plecat cu inima stransa,cu lacrimi de durere,dar nu am cedat,vroiam sa fie fericita.Si am avut dreptate,acum este totul,ptr noua ei familie,merge la plimbare,este pieptanata,ingrijita si mai ales iubita.Cred ca acum imi multumeste ca am lasat-o sa mearga acolo unde este fericita.